Secvenţă

cum stăm noi aliniaţi şi spânzuraţi de perfuzii

în paturi de fier la perete
la etajul trei salonul unu salonul spânzuraţilor

salteaua-i subţire şi noi ne facem tot una cu fierul
 

năluci mov sprijină o ţeavă de calorifer
şi fac filozofie la o ţigară pe balcon

câţiva bolnavi recită versuri de Nichita strânşi într-un colţ

iar marea-i zbârlită şi afară a nins ruginiu

frunze de aramă strivite

– cocori de argint străpung zarea pufoasă mă ascund după pietre şi tac

cei de la salonul trei se preling pe lângă perete pe hol în şir indian

cei de la doi desenează curcubeie cu creta
din când în când mai trece câte o asistentă blondă

bâzâind în zbor ori levitând pe deasupra paturilor
iar pe pereţii reci e tot o fojgăială de gândaci vioi

ori de bolnavi şchiopi şi îngrijitoare cu mopul

– s-a înserat deja

noi cei din salonul unu stăm tot aliniaţi şi spânzuraţi de perfuzii

în paturi de fier la perete

                                                                                                             Next --->